Cum se aleg și cum se montează plăcile de gresie și faianță?

Fiecare proiect de renovare sau de construcție de la zero ajunge în momentul în care trebuie să finisăm pardoselile și a spațiilor din baie sau bucătărie.

Ideal ar fi să țineți cont de o linie de design care să fie în primul rând pe placul dumneavoastră, dar să alegeți și materiale care să garanteze o lucrare durabilă.

Pentru o hidroizolație mai bună, dar și pentru că se curăță mai ușor, plăcile ceramice, cunoscute și sub denumirile de gresie și faianță, sunt materiale utilizate pe scara largă pentru finisarea suprafetelor.

Atunci când discutăm de tipul gresiei (compoziția materialului de bază) trebuie să știm că că există plăci de gresie din pastă albă sau roșie – destinate utilizării la interior, placi ceramice obisnuite și despre plăci de gresie porțelanate – destinate aplicațiilor în spații interioare, dar și exterioare.

Cea mai mare diferență între gresia obișnuită și gresia porțelanata este gradul de absorbție: o gresie porțelanată absoarbe foarte puțină apă, sub 0,5%. Din acest motiv plăcile ceramice porțelanate sunt recomandate pentru aplicații interioare sau exterioare supuse acțiunii umidității și apei, dar și a diferențelor de temperatură. În practică, gresia porțelanată, datorită proprietăților sale tehnice, are o rezistență sporită la șocuri mecanice, termice și umezeală, motive pentru care este folosită cu succes la placarea podelelor. Gresia porțelanată este compatibilă cu montarea podelelor calde (perfecta pentru aplicații interioare unde avem prevăzute instalații de încălzire prin pardoseală), dar în același timp este rezistentă și la îngheț.

 

Alt element caracteristic gresiei este modul de prelucrare al muchiilor. Deosebim plăci de gresie cu margini obișnuite, înclinate (nerectificate) și produse cu margini prelucrate, rectificate. Gresia cu margini rectificate are avantajul unor abateri dimensionale reduse ceea ce conduce la posibilitatea de diminuare a rosturilor dintre placi pana la o valoare minima (1 mm), ceea ce înseamnă o suprafață finală cu aspect continuu, comportare mai buna la dilatare și reducerea acumulării murdăriei pe zona rosturilor.

Rezistența la alunecare este un alt factor important pentru alegerea tipului de gresie. Avem posibilitatea de a alege o gresie lucioasă dacă ne place un astfel de finisaj, însă dacă avem de placat trepte, o terasa sau o baie, în prezența umidității sau apei aceasta se va comporta ca o bucată de gheață pe care se alunecă foarte ușor. Din această cauză, pentru spațiile umede recomandăm gresie cu o suprafață antialunecare, mată.

Un alt element important care trebuie luat în calcul este formatul plăcilor de gresie. Gama de produse pe care le regăsim pe piață este foarte bogată, de la plăci cu dimensiuni minime de tip mozaic, până la plăci cu lungimi de peste 1 m și, mai nou, plăci de până la 3,6 m lungime.. Mărimea plăcilor de gresie se alege în funcție de suprafața camerei. Cu cât spațiul ce trebuie placat este mai mare, cu atât putem folosi formate mai mari.

 

De asemenea, trebuie să ținem cont că un format mic al plăcilor ceramice va însemna un număr mai mare de rosturi (între plăcile de gresie), ceea ce poate da impresia de micșorarea a spațiului. Dacă utilizăm un chit de rosturi cu o nuanță închisă, în contrast cu placa de gresie, vom amplifica acest efect. Sfatul nostru este să utilizați un format cât mai mare pentru placarea pardoselei, un rost minim și o gresie cu margini rectificate.

 

Este recomandat să colaborați cu un arhitect sau consultant specializat în amenajări pentru a obține un interior armonios. Culorile joacă un rol important. Pe lângă alegerile fiecăruia dintre noi – gustul personal, trebuie să definim un stil, pentru a nu obține un amestec de nuanțe deranjant.

Stilurile cele mai cunoscute sunt: Modern, Mediteranean, Provence, Clasic, Rustic, Minimalist etc. Putem alege unul din stilurile cunoscute și pe care le putem analiza în cataloagele marilor producători de gresie.

Curățarea, desprăfuirea și amorsarea pardoselii sunt operațiuni obligatorii. Amorsele pot fi de mai multe tipuri: pentru suprafețe absorbante, pentru suprafețe neabsorbante (le putem spune punți de aderenta pentru ca ele au rolul de a crea un strat de care adezivul pentru placare se poată prinde și adera cât mai bine la stratul suport).

Duă ce v-ați decis la tipul de gresie pe care îl veți utiliza, trebuie acum să algeți și tipul de adeziv pe care îl veți folosi. Pentru plăcile de gresie obișnuite se poate folosi un adeziv standard, un adeziv care realizeaza legatura între gresie și stratul suport prin aderență mecanică. Pentru gresia porțelanată și în cazul suporturilor cu un grad de absorbtie reduse se folosesc adezivi care realizează aderența în mod chimic. De aici și clasificarea adezivilor în două categorii: adezivi standard și adezivi flexibili. Prin urmare, pentru lipirea plăcilor de gresie porțelanată, plăci de piatră naturală sau alt gen de plăci de aceste tipuri se vor folosi întotdeauna adezivi flexibili. Același tip de adeziv se va utiliza și în cazul în care soluția adoptată (în cazul bailor, teraselor exterioare, balcoanelor) a impus utilizarea unui strat hidroizolant mineral.

 

Însemnele de pe sacii de adeziv sunt foarte importante așa că trebuie luați în seamă: pentru că dimensiunile mari înseamnă, de cele mai multe ori, și greutate specifică (Kg/mp) mare, vom avea nevoie de o legătură puternică cu suportul, deci ne limitam la clasa de adezivi C2. Tot din cauza greutății nu vom conta pe adezivii cu proprietăți tixotropice (marcați cu simbolul T). Pentru montajul pe verticala va trebui să sprijinim plăcile la bază.

Datorită dimensiunilor poate trece o perioadă destul de mare între momentul aplicării adezivului pe suport și aplicarea propriu-zisă a plăcii peste adeziv, în concluzie avem obligatoriu nevoie de adezivii cu timp deschis de lipire (marcați cu simbolul E).

Putem întâlni și cazuri în care plăcile au pe spate o plasă de armare înglobată în rășină. În funcție de rășina folosită de producătorul plăcii, putem opta pentru un adeziv poliuretanic sau pentru unul pe baza de rașini silanice (asta în cazul în care adezivii pe baza de ciment nu pot avea priză pe placa respectiva).

Un alt caz particular este reprezentat de plăcile cu grosimea foarte mica (între 3 – 5 mm) acestea au nevoie de adezivi elastici, fie pe baza de poliuretan sau silan, care au elasticitate foarte mare, fie adeziv tip S2 pentru cei pe bază de ciment.

Adezivii pe bază de ciment sunt concepuți pentru lipire, au adaos destul de mare de rășini și nu toți suportă aplicarea în straturi groase (dezvolta fisuri), ceea ce îi face neadecvați pentru repararea suportului. Este mai ieftin și mai durabil să reparam o pardoseala cu mortare pe baza de ciment decât sa o încărcăm cu adeziv. Cu cat suportul (perete sau podea) este mai plan cu atât consumul de adeziv va fi mai aproape de limita minimă indicată de producător, asta însemnând costuri mai mici.

Atenție amatorilor care încearcă să curețe gresia și faianța din baie direct cu dușul. Deși sunt concepuți să facă față în medii umede, adezivii nu sunt o barieră împotriva apei. Pe piața din România sunt doar câteva produse atestate ca adeziv și hidroizolație și asta prin aplicare în 2 etape diferite.

Chitul de rosturi este un element care poate sa pună în evidență placarea, dar pe lângă aspect va trebui sa îndeplinească și alte cerințe. Acesta este un material special care trebuie ales ținând cont de câteva criterii (asemeni adezivilor) și anume:

•  Condițiile de exploatare;
•  Mărimea rostului;
•  Culoarea acestuia.

Chiturile de rosturi pot fi pe baza de ciment și epoxidice. O caracteristica definitorie a chitului de rosturi este lățimea de aplicare care nu trebuie să depașească lățimea specificată de producător.